Blogul Alinan
Alimentație sănătoasă, rutine de somn, dezvoltare cognitivă și multe altele.Te-ar putea interesa și...
Blogul Alinan
Alimentație sănătoasă, rutine de somn, dezvoltare cognitivă și multe altele.Te-ar putea interesa și...
Blogul Alinan
Alimentație sănătoasă, rutine de somn, dezvoltare cognitivă și multe altele.Pe măsură ce se apropie Halloween-ul, fricile copiilor parcă ies și ele la iveală. În jurul nostru apar costume de fantome, povești cu vrăjitoare și decoruri înfricoșătoare – toate menite să ne amuze. Pentru unii copii, totul rămâne o joacă, o fantezie plină de râsete și costume colorate. Pentru alții însă, „monștrii” nu dispar odată cu lumina zilei, ci se ascund în întuneric, sub pat sau în gânduri.
Este firesc ca cei mici să aibă temeri: de întuneric, de separare, de animale, de medici sau de necunoscut. Însă atunci când frica devine atât de puternică încât copilul evită activ obiectul sau situația respectivă, vorbim despre o fobie.
Fobia este o teamă irațională și persistentă care durează cel puțin 6 luni și produce o reacție fizică vizibilă: ritm cardiac crescut, transpirație, tremurat sau chiar plâns necontrolat.
Fobiile apar cel mai adesea între 4 și 6 ani și, potrivit studiilor, sunt mai frecvente la fete. De multe ori, cauzele sunt un amestec de factori genetici, experiențe personale și modele de comportament observate în familie. Un copil al cărui părinte manifestă anxietate poate „învăța” fără intenție reacția de teamă, imitând-o.
Unele fobii își au rădăcina în instinctele de supraviețuire. Copiii mici care se temeau, în mod natural, de întuneric, animale mari sau apă adâncă erau, cândva, mai protejați de pericole.
Alte fobii, însă, se formează în urma unor experiențe neplăcute sau neașteptate – o sperietură puternică, un zgomot, o imagine intensă sau o reacție exagerată a adultului.
Fobiile pot fi întreținute și de modul în care reacționează părintele: atunci când evităm împreună situațiile înfricoșătoare sau oferim prea multă atenție panicii copilului, fără să o echilibrăm cu sprijin și calm, frica se poate adânci.
Fobiile copiilor nu se „vindecă” peste noapte, dar se pot gestiona eficient prin răbdare și strategie.
1. Comunicare empatică.
Începe prin a asculta fricile copilului tău fără să le judeci. Chiar dacă pentru tine o muscă pare un detaliu banal, pentru el poate fi o sursă reală de teamă. Validarea emoțiilor („înțeleg că te-ai speriat”) ajută copilul să se simtă în siguranță și deschis spre dialog.
2. Expunere treptată.
Fobia nu se înfruntă direct. E important să construiești „scara curajului” pas cu pas. Dacă celui mic îi este frică de câini, poți începe prin a-i arăta poze, apoi videoclipuri, urmând ca mai târziu să vedeți un cățel de la distanță. În timp, frica se diminuează.
3. Folosește jocul și povestea.
Copiii procesează emoțiile cel mai bine prin joacă. Poți transforma frica într-o poveste amuzantă sau într-un joc de rol („să vedem cum îi explicăm fantomei că nu mai sperie pe nimeni”). Astfel, copilul dobândește control asupra emoțiilor sale.
4. Învață-l tehnici de calmare.
Respirația lentă, numărătoarea inversă, exercițiile de relaxare sau desenul pot fi instrumente utile pentru a liniști corpul în momentele de anxietate.
5. Fii modelul lui.
Dacă tu abordezi fricile cu calm și curiozitate, copilul va învăța că emoțiile pot fi controlate. Este în regulă să recunoști propriile frici, dar important este să arăți că ele pot fi depășite.
Dacă fobia afectează semnificativ viața de zi cu zi a copilului – refuză să iasă afară, plânge la vederea unui anumit animal, are coșmaruri repetate sau evită școala – este indicat să consulți un psiholog sau psihiatru specializat în copii. Terapia cognitiv-comportamentală și jocul terapeutic sunt două dintre cele mai eficiente metode pentru reducerea anxietății și redobândirea încrederii.
Frica nu este un dușman, ci o parte firească din procesul de creștere. Prin sprijinul părinților, răbdare și ghidare atentă, fiecare copil poate învăța că umbrele nu ascund pericole, ci doar ocazii de a descoperi curajul.
Iar Halloweenul poate fi nu doar o sărbătoare a sperieturilor, ci și o oportunitate de a vorbi despre emoții, cu blândețe, umor și iubire.
Te-ar putea interesa și...